Ce sunt zgomotul alb, roz și maro?
Toate trei sunt sunete aleatorii distribuite pe întreaga plajă auditivă. Diferența constă în modul în care este repartizată energia.
Zgomotul alb are un spectru plat — fiecare frecvență primește aceeași cantitate de energie. Deoarece urechea umană percepe mai ușor frecvențele înalte, acesta sună strident și fâșâit, ca puricii unui televizor vechi.
Zgomotul roz scade în intensitate pe măsură ce frecvența crește, invers proporțional cu aceasta. Acest echilibru este mai apropiat de modul în care auzim în realitate, motiv pentru care majoritatea oamenilor îl consideră mai natural. Sună ca o ploaie uniformă.
Zgomotul maro scade și mai rapid — invers proporțional cu pătratul frecvenței. Rezultatul este un sunet profund și profund-grav, similar unei cascade sau valurilor mării auzite de la depărtare.
Zgomotul albastru și cel violet înclină balanța în direcția opusă: cel albastru câștigă 3 dB pe octavă pe măsură ce frecvența crește, iar cel violet câștigă 6 dB. Ambele sună subțire și fâșâit în comparație cu celelalte și își concentrează energia acolo unde urechea este cel mai sensibilă — motiv pentru care zgomotul violet este utilizat în special pentru mascarea tinitusului ascuțit.
Ordonate după panta spectrului, culorile sunt maro, roz, alb, albastru și violet: de la -6 dB pe octavă, trecând prin nivel plat, până la +6 dB. Alege după ureche, nu după nume — sunetul pe care încetezi să-l mai remarci este cel potrivit.
La ce este folosit zgomotul
- Un somn odihnitor în medii zgomotoase. Un sunet constant acoperă traficul, pașii vecinilor de sus sau sforăitul partenerului.
- Concentrare în spații comune. Zgomotul constant face conversațiile din jur mult mai greu de urmărit, împiedicându-le să-ți distragă atenția.
- Mascarea tinitusului. Mulți oameni observă că un sunet discret de fundal face vâjâitul din urechi mai puțin sesizabil. Păstrează volumul redus.
- Liniștirea bebelușilor. Un sunet grav și uniform este adesea folosit în camera bebelușului. Așază difuzorul departe de pătuț și menține un volum scăzut.
- Testarea difuzoarelor și a acusticii. Zgomotul roz este referința standard pentru a verifica dacă un sistem audio redă uniform întreaga plajă de frecvențe.
- Rodajul echipamentelor audio noi. Unii pasionați de muzică lasă echipamentele sau căștile noi să meargă cu zgomot câteva ore. Dacă acest lucru face într-adevăr o diferență audibilă rămâne un subiect dezbătut.
Ce culoare ar trebui să alegi?
Dacă nu ai mai încercat asta până acum, începe cu zgomotul roz. Acoperă bine celelalte sunete fără fâșâitul strident al zgomotului alb, iar majoritatea oamenilor îl pot asculta ore în șir.
Alege zgomotul maro dacă ești sensibil la frecvențele înalte sau dacă dorești un sunet mai grav și mai îndepărtat. Alege zgomotul alb dacă trebuie să acoperi un sunet ascuțit specific — zgomotul unui ventilator, o ușă care scârțâie sau o tastatură din camera alăturată.
Filtrele îți oferă un control mai fin decât simpla alegere a culorii. Coboară filtrul trece-jos la aproximativ 2 kHz și zgomotul alb nu mai este deranjant. Ridică filtrul trece-sus la 200 Hz și vei elimina uruitul grav pe care unele difuzoare îl transformă într-un bâzâit.
Cât de tare ar trebui să fie volumul?
Mai încet decât crezi. Scopul este să fie puțin peste nivelul sunetului pe care încerci să-l acoperi, nu să-l acopere agresiv. Dacă trebuie să ridici vocea peste zgomot, este prea tare — iar ascultarea oricărui sunet puternic toată noaptea nu este sănătoasă pentru auz.
Pentru somn, reglează nivelul în timp ce în cameră este liniște, apoi lasă-l așa. Folosește temporizatorul dacă preferi să se oprească singur la ceva timp după ce adormi.